Anii copilariei noastre

Duminica am fost la o aniversare a unei printese care a facut doi ani . O stiu de cand era in burtica la mamica ei (prietena de a noastra) .Saptamana trecuta am bantuit magazinele de jucarii in cautarea cadoului"perfect" . Fara sa vreau mintea mea s-a intors in trecut . La anii 70 in care un cunoscut imi adusese un catalog La redoutte unde priveam ca intr-o biblie jucariile pe care doar mi le imaginam cum ar fi .
Apoi ma gandeam la vitrinile jucariilor noastre de atunci cu aceleasi cateva modele care existau in fiecare casa de copil . Apoi imi aminteam cat de frustrata eram ca parinte ca nu pot sa-i cumpar moantzei mele mici papusi asa cum as fi vrut si ar fi meritat ...Era un copil tare bun .Niciodata nu ar fi cerut dincolo de primul nu . Nu negocia si nu se targuia . Dar eu ca parinte imi simteam frustrarea din plin ca nu puteam sa-i ofer mare lucru chiar si dupa anii revolutiei .Nu erau in magazine si cand au fost nu aveam niciodata destui bani .
Mi-e dor de anii copilariei Moantzei mele . As vrea sa-i intorc si sa-i umplu de jucarii frumoase . As vrea sa stie cat de mult o iubesc , cat de mult a insemnat venirea ei in lumea asta ...
Adulti si copii , toti desfaceau intr-o feerie jucariile de parca s-ar fi reintors in lumea copilariei . Cred ca o bucatica din copilul care am fost ramane mereu vie in noi ,Trebuie doar sa stim sa-l trezimdin cand in cand din cinism, pragmatism si mercantilism .