Sase ani

In urma cu 6 ani (Decembrie 12,2013) ardeam poduri in urma traversand oceanul catre "Lumea Noua" . De atunci a curs ceva apa pe raul Detroit , am invatat sa imi iubesc tara cea noua si niciodata nu am regretat podurile arse .
Nu a fost  usor dar a meritat tot efortul de adaptare . Sunt putine lucruri care poate imi lipsesc si printre ele  cativa prieteni . Din pacate , multi dintre ei sunt risipiti acum in cele patru zari ale lumii ...

 Prima impresie pe retina a Detroitului

5 ani

Acum cinci ani treceam Atlanticul cu KLM .

Cu Andra si cu Sheeba ...

 Reintregeam familia :)

Descopeream orasul care a devenit acasa pentru noi ....

 Lasand in urma o parte din viata noastra

Lasand in urma familie ...

Facand tabula rasa si reinvatand sa traiesc ... Nu am nici cel mai mic regret .Doar pareri de rau pentru ca in Romania nu au mers lucrurile catre mai bine . E pacat pentru o parte din cei ramasi acolo care nu merita ce se intampla  :(
In rest , azi la cinci ani , ne pregatim poate pentru un lucru la care se cladesc vise si sperante ...

Acum 5 ani ...

Acum 5 ani , exact in ziua de azi am cumparat biletele de Canada . Pentru mine si Andra (ea urma sa se intoarca dupa o luna sa termine facultatea ) .Dar si pentru Sheeba :). Cristi si Stefan deja ne asteptau aici .
Tot atunci scriam , la rugamintea unui om special , cateva cuvinte despre ce simteam eu atunci . Ea le-a publicat in revista romanilor de la Toronto "Acasa" .
Acum la 5 ani de atunci ma intreb si ma pun in oglinda cu ce gandeam atunci ...Un singur lucru sunt singura ca nu regret ... plecarea .
Visul  meu a fost  călătoria, drumul

Dar când drumul  este către  o nouă casă? Când şti că trebuie să-ţi iei cu tine toată viaţa în câteva genţi ?

Ce mi se întamplă azi a început acum 3 ani şi jumăatate. O noapte de februarie  în care, din cauza unui telefon primit de soţul meu, mi s-a schimbat viaţa.

”Te interesează?”, aşa a început.

Dacă ma interesa? Aveam doi copii al căror viitor mă speria. Trecuseră aproape 15 ani de la schimbarile din România şi  predicţiile lui Brucan deja păreau optimiste. Nimic nu mergea în bine, cel  puţin pentru noi, în plan personal. Existau oameni care prosperau, dar erau în alte sfere. 

Am avut norocul (sau ghinionul) să ies din ţara (Franţa, Austria) cu ocazia unor burse de pregătire în domeniul meu profesional. Am vazut cum era  cotată meseria mea acolo, am văzut cum trăiesc oamenii. Diferenţa m-a deprimat.

Un contract de muncă în Canada era un noroc pe care nu-l au mulţi. Dar însemna (şi eram conştienţi de acest lucru) o lungă perioadă de grele încercări. Cât de grea, nu realizam atunci. În primul rând, ani de separare.

Aş mai lua încă o dată decizia de atunci? Sigur că da, dar aş fii mult mai  speriată.

Număr zilele ramase şi încerc să adun în mine lucrurile bune din jurul meu.

E greu...

Societatea romaneasca este este în plină transformare. Trăiesc într-un oraş, frumos altădată, care acum pare chinuit de toate încercarile edililor de a-l moderniza. Un oraş care acum pare prea mic, prea înghesuit .

Cu toate acestea, încerc sa pun în sufletul meu ce-i frumos. Am nevoie de amintiri frumoase.

Odata cu hotărârea de a emigra am descoperit şi lumea virtuală  a românilor din Canada, cu bune, cu rele. A însemnat enorm pentru că niciodată nu eşti destul de pregatit pentru ce te aşteaptă acolo. Am învăţat (uneori dureros ) să aleg.

Dar această lume mi-a adus şi prieteni. Prieteni pentru care sunt recunoscătoare. Oameni speciali, oameni pe care ii voi numi mereu prieteni, chiar daca viaţa nu ne va aduce niciodată faţă în faţă.

Sper ca acei oameni să citească aceste rânduri şi sper să înteleagă de ce le scriu.

Ele sunt un fel de a le mulţumi pentru ajutor, pentru vorbele bune. Au însemnat mult pentru mine.

Sunt întrebată în ultima perioadă daca eu cred ca voi reuşi? Trebuie! Acesta este răspunsul. Trebuie să reuşesc. Ştiu să muncesc, şi acest lucru e important.

Am norocul ca cei din familia mea să-mi fie alaturi şi asta este, de asemenea, important. Daca îmi vor sta alaturi, orice lucru la care am visat  se poate împlini.

Mă întreba cineva de curând dacă nu-mi va fi dor de patria mea. Am realizat că patria mea este acolo unde este omul meu  şi copiii noştri.

Bineînteles că voi lua cu mine toate acele mici obiceiuri care alcătuiesc personalitatea noastră etnică: tradiţii, colinde, bucătăria românească, poveştile spuse cu prietenii.

Avem nevoie de tradiţii pentru că ele ne dau apartenenţa la  o identitate, la un grup etnic, la rădăcinile de care ne agăţăm atât de mult, de la naştere şi până la moarte.

Sunt convinsă că voi împrumuta şi de acolo altele. Acesta e felul meu. Dacă imi place ceva, adun. Şi parcă sufletul e mai bogat aşa.

Dar mereu voi purta cu mine în suflet România. Aceea parte din ea care este a mea.

Dacă plec, nu înseamna ca o voi iubi mai puţin sau că o voi uita, ci doar voi  găsi alte feluri de a o onora. Sună pretenţios, dar adevarul este că merită să fie onorată. Dar aceea Românie care îmi aparţine. Poţi fi un bun român şi dincolo de graniţe. Poate chiar mai bun decât  mulţi dintre cei care rămân.

Ce poţi lua cu tine? În primul rând amintirile, apoi cuvintele celor dragi, cuvinte prin care îţi spun că te iubesc, dar că îşi doresc ca tu să ai  ceva mai bun. Acesta nu-i  puţin lucru.

Am ajuns să ma gandesc la oraşul spre care ma îndrept ca la “acasă”. Poate fiindcă, pentru mine,  familia mea înseamna acasă.

Visez la clipa în care voi ateriza şi asta compenseaza anii în care mi-a fost greu şi am aşteptat.

Pregatesc în fiecare zi lucruri, liste de bagaje … Am mai tot timpul ceva de făcut, ceva de aflat, acte de adunat...

Potaia mea sta linistita si priveste toata agitatia. Nu stie ce i se pregateste. A primit cusca de la un prieten , e mandra de ea si si-o apara cu toata fiinta. Are jucariile pe care si le ascunde acolo. Oare cum se va uita la noi cand o vor lua catre cala ?

Aştept dimineaţa în care voi pleca împreuna cu fiica mea de la Otopeni către prima zi din restul vieţii mele. Fiecare viaţă este o poveste şi ne chinuim să ne-o facem frumoasă. Dacă reuşim sau nu? Asta este deja altă poveste…

Buna seara ...

Buna seara ...maine nu muncesc asa ca in seara asta , singura acasa ,lenevesc in fata tastaturii .
Ce mai e nou ? Pai nu mare lucru in afara ca a inceput sa-mi placa sa conduc .:)) Zau ca asta e o mare surpriza pentru mine . Am fost genul de pasager usor isteric ...niciodata nu mi se parea ca omul meu e destul e "safe" .. Eram mereu cu nervi ,coarda intinsa ...atenta ...la ce ...Dumnezeu stie ... :))
Trec peste primele luni in care am inceput sa conduc si eram o catastrofa de frica ... Cati mi-or fi umplut frigiderul din mai  pana in toamna numai ei stiu ... in rest canadienii sunt oameni civilizati .Nu te claxoneaza , nu iti arata degetul din mijloc , nu te injura si nici nu se dau jos la tine daca nu le faci loc :)) Norocul meu ...ca in Bucuresti nu stiu de as fi putut sa invat sa conduc ...
Am luat G2 din prima incercare si asta da , a fost o mare surpriza si pentru mine dar si pentru altii . Cu siguranta pentru instructorul cu care am luat cateva lectii in mai si iunie !
DE aproape o luna conduc oficial singura si trebuie sa recunosc ca e mare lucru sa fi independent .. mie imi place sa imi fac singura shoppingul ...Sa cotrobai in voia si felul meu magazinele si de 5 ani incoace devenisem aproape dependenta de ai mei . Nu era de mine asta :(
 In plus nu imi mai e frica de masini , de condus ...intr-o maniera care ma surprinde si pe mine . Am urcat sa pilotez un planor cand aveam 14 ani si mi-au trebuit inca 35 de ani ca sa imi fac curaj sa conduc masini ... De rasul curcii dar mai bine mai tarziu decat niciodata !
In rest , toate cele obisnuite e scurg pe langa noi ... Sper ca in curand sa pot da vesti mai bune ... vesti de care voi fi tare mandra .:)
Dar pana atunci , maine aniversam doi ani de la nunta "celor mici" , doi ani de cand Alexandra este in familia noastra . Le e bine , sunt fericiti impreuna si le merge bine ... Asta e cel mai important . Sa fiti fericiti dragi nostri si sa va fie si mai bine .

La multi ani dragi mei !

Pariem?

Pentru ca e vara , pentru ca e concediu si pentru ca se poarta : PARIEM !
In plus trebuie sa pun la lucru si noua jucarie  (samsung galaxy tab2 de 7 ) . :)
 So  olympics/gymnastics/ women fight :)
La echipe  US de departe nu se bate decat ea pe ea  pentru aur :)  Pe 2/3    se vor bate mai mult sau mai putin echitabil China , Rusia si Romania .
La AA Gaby e cea care ar trebui sa castige . Ea se bate doar singura si in acest caz ii lasa drum lui Jordy . Apoi vin Vika , Larisa  si sigur o chinezoaica (nu-i vad eu pe ei fara surprize :))  ) .Mustafina nu cred sa traga atat de sus .
Sarituri !   Mckayla  nu prea are rival nici in zilele ei slabe :) . Apoi vor veni nume care inca nici nu se pronunta :) inca :)
Paralel .... Beth daca nu se bate singura inca din calificari  :D  sau China sau Rusia ?!  impredictibil . Ce stiu e ca Gaby va fi si ea pe acolo  :)
Barna ? E a Larisei , va fi si Jordy pe podium si  intr-o zi buna si China de ce nu . Sa nu subestimam China in nici un caz :)
Sol... Aly aur ! Deabia astept  sa-l vad happy pe Brestian :) . Vor mai fi acolo Larisa (daca trece de calificari ) , Gaby ,Lauren , Victoria  ...lupta la sol va fi acerba si  va incepe inca din calificari ! Multe nume vor pierde startul inca de acolo :(
Despre baieti nu prea am predicti :( ...de spus .
Deci sa revenim la vara si distractie ...
E vara si e mult fun .Mai ales de cand e Patricia la noi  . :) Sora mea ,  stai linistita ca e ok . Are fun !
Si noi cu ea !
Ieri am aniversat un an de la  cununia religioasa a copiilor cei "mari" . Mi-am amintit cat de frumosi sunt .:)

Sunt  3 ani de la "I DO" undeva pe plaja la Belle River si parca sunt la fel ca la inceput . E multa dragoste intre ei si se vede . Stiu sa treaca peste tot si toate frumos .

Anii copilariei noastre

Duminica am fost la o aniversare a unei printese care a facut doi ani . O stiu de cand era in burtica la mamica ei (prietena de a noastra) .Saptamana trecuta am bantuit magazinele de jucarii in cautarea cadoului"perfect" . Fara sa vreau mintea mea s-a intors in trecut . La anii 70 in care un cunoscut imi adusese un catalog La redoutte unde priveam ca intr-o biblie jucariile pe care doar mi le imaginam cum ar fi .
Apoi ma gandeam la vitrinile jucariilor noastre de atunci cu aceleasi cateva modele care existau in fiecare casa de copil . Apoi imi aminteam cat de frustrata eram ca parinte ca nu pot sa-i cumpar moantzei mele mici papusi asa cum as fi vrut si ar fi meritat ...Era un copil tare bun .Niciodata nu ar fi cerut dincolo de primul nu . Nu negocia si nu se targuia . Dar eu ca parinte imi simteam frustrarea din plin ca nu puteam sa-i ofer mare lucru chiar si dupa anii revolutiei .Nu erau in magazine si cand au fost nu aveam niciodata destui bani .
Mi-e dor de anii copilariei Moantzei mele . As vrea sa-i intorc si sa-i umplu de jucarii frumoase . As vrea sa stie cat de mult o iubesc , cat de mult a insemnat venirea ei in lumea asta ...
Adulti si copii , toti desfaceau intr-o feerie jucariile de parca s-ar fi reintors in lumea copilariei . Cred ca o bucatica din copilul care am fost ramane mereu vie in noi ,Trebuie doar sa stim sa-l trezimdin cand in cand din cinism, pragmatism si mercantilism .

3 ani

Ieri s-au implinit 3 ani de Canada .Rad si acum cand mi-aduc aminte de ziua in care am aterizat "cu catel , cu purcel " la Toronto .Vorba vine ...purcel nu dar catel aveam . Au trecut trei ani in care am invatat multe , ne-am imbogatit cu un ginere si o nora . Fiecare dintre ei a adus ceva nou in familie si am invatat sa-i iubesc .
Am invatat sa-mi iubesc orasul , locurile pe unde traiesc . Am avut prima casa din viata mea (casa in care ma simt acasa ) .
Nu am regretat nici o clipa decizia de a parasi Romania indiferent cat de greu ne-a fost !

25

This greeting customized with Smilebox
">

Buna dimineata ...

Sunt soacra de un an de zile ...nici nu-mi vine sa cred .Aseara am deschis sampanie si am taiat torturi pentru a ne aminti de o zi frumoasa in care , la marginea apei au spus DA !
Si cum am promis cuiva drag ...poze !

Aniversare Belle River 25 iunie 2009-2010

Personalize a photo slideshow

Belle River Iunie 25...2009
Acum un an , in taina de povesti , au adunat impreuna visele . Pe malul apei , trecand prin si peste ape , infruntand furtuni ...
Pentru mine povestea o vazusem incepand intr-o zi de august ,in aeroport la Toronto .
Ruxandra cobora din avion lasandu-si departe dragostea . In clipa aceea am stiut ca pentru ea este marea dragoste .Dar un ocean intre ei ?
Deabia cand i-am vazut impreuna am stiut ca trebuie sa cred ! Pentru ca , cu greu intalnesti doi oameni care sa se completeze atat de bine unul pe celalalt ca in povestea vechilor greci .
La multi ani Robert si Ruxandra !

La multi ani Moantza !

Cand te-ai nascut te-am strigat Moantza ...de ce nici eu nu stiu .Erai doar o mana de om dar ai invatat repede regulile .
Nu am sa uit niciodata zambetele cu care ne bucurai , nici cumintenia cu care ne daruiai in fiecare zi .
Nici primi tai pasi in sala de gimnastica , pe barna ,fara frica de parca acolo te-ai fi nascut ...
Stiu ca nimic nu ti-a fost usor si pentru fiecare lucru ai muncit din greu .Asa ai invatat sa muncesti .
Stiu ca vei intelege imensa dragoste pe care ti-o purtam curand , cand te vei hotara si tu sa ai un pui .
Iti doresc sa ti se implineasca curand visul de a construi ce iti doresti , visul sa vi se implineasca tie si lui Robert , iti doresc sa fi iubita si sa iubesti o viata .Iti doresc copii cel putin la fel de buni ca tine .
La multi ani Moantza mea !
Multam frumos Ana si Iulian pentru surpriza!